Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Nu cred ca exista cineva caruia sa nu i se fi adresat intrebarea asta de cateva ori in viata.

Eu imi amintesc foarte bine ca aproape orice musafir venea la noi in vizita, dupa ce ma ciupea bine de falci aproape de fiecare data spuneau: “vaaai…ce fetita draguta! Ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?”

Imi amintesc ca raspunsul la aceasta intrebarea diferea de la an la an.
Pe la 2-3 anisori spuneam ca vreau sa fiu “INALTA”. “Cand o sa ma fac mare vreau sa ma fac inalta.” Hahah..si acum ma amuz cand imi amintesc. Si probabil luam si audienta prin surprindere.

Apoi, pe la 6 ani dupa cativa ani de gimnastica visam sa ajung o a doua Nadia Comaneci. Din pacate pe la 7-8 ani am renuntat la gimnastica, deoarece parintii au considerat ca scoala e mai importanta. Si chiar eram talentata. Luasem cateva premii.

Dupa o vizita la coafor stiu ca am ramas foarte impresionata de transformarile ce aveau loc acolo si imi doream sa devin coafeza, spre disperarea mamei mele. Care nici nu voia sa auda.

Am mai avut cateva vise de genul: instructor de aerobic, instructor de dans. (pentru ca imi place muzica si adoooorrr sa dansez).

In liceu m-am indragostit de psihologie si eram hotarata sa urmez facultatea de psihologie, desi eram la o clasa de matematica-informatica. Tot atunci am inceput sa citesc tot felul de carti si articole de dezvoltare personala. Asa ca ma pasiona din ce in ce mai tare acest domeniu. Insa toata lumea care ma auzea ca vreau sa dau la facultatea de psihologie imi spunea ca nu am nici un viitor si ca e pacat sa nu dau la o facultate mai buna.

Asa ca am urmat “turma” si am facut ASE-ul. Pana si eu ajunsesem sa cred ca asta e alegerea cea mai buna, pentru ca acolo se duceau majoritatea colegilor mei. Nu m-a atras absolute deloc aceasta facultate, pur si simplu nu ma regaseam absolut deloc in ceea faceam la facultate. Drept urmare am avut niste rezultate medii, dar mai mult decat atat nu invatam nimic cu placere. M-am angajat in domeniu, dar la fel, mergeam la serviciu fara nici un pic de entuziasm. Si in tot acest timp tot incercam sa imi gasesc un job pe care sa il fac cu placere. Este important sa fii pasionat de ceea ce faci pentru ca altfel nu poti deveni foarte bun in ceea ce faci.

Am deschis acest subiect pentru ca vreau sa iti amintesti si tu ce anume iti doreai sa devii cand erai mica. Vei descoperi astfel pasiunile tale inainte ca societatea si media sa isi puna serios ampreunta asupra ta si sa te faca sa iti doresti ceva pentru ca e la moda, sau pentru ca aduce bani sau ca asa te-a sfatuit X sau Y.

Asculta-ti vocea interioara, asculta-ti intuitia care cu siguranta ti-a dat de multe ori semnale, dar pe care le-ai ignorat. Urmeaza-ti visul si fa ceea ce ti-ai dorit. Secretul pentru a face performanta este pasiunea si daruriea. Bineinteles si multa munca si perseverenta. Dar cu pasiunea munca devine mai usoara.

Asa ca daca nu te afli printe norocoasele care deja fac ceea ce le place si ceea ce si-au dorit mereu, atunci poate ca ar fi momentul sa faci acest exercitiu.

Spor!