In urma cu 23 ani am venit in aceasta lume pentru a experimenta drumul care inseamna viata. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi a venit pe aceasta lume cu un scop anume, si suntem responsabili sa descoperim misiunea noastra pe acest Pamant si mai ales sa ne indeplinim scopul.
Intrebare pe care mi-o pun aproape in fiecare zi de vreo 10 ani incoace. Uneori gaseam niste pseudo raspunsuri; spun pseudo pentru ca dupa un timp imi dadeam seama ca ceea ce faceam nu era ceea ce imi doream eu ci ceea ce isi doreau altii, sau ceea ce ne impune societatea, societatea ne vrea niste robotei, vrea sa urmam turma, sa traim dupa niste reguli impuse, nu ne lasa sa ne dezvoltam, nu mai avem puterea sa visam, nu ne da posibilitatea sa cream, pentru ca nu mai avem timp. Asadar care este obiectivul spre care ma indrept in fiecare zi? Reprezinta el oare cu adevarat reflectia adevaratelor mele nevoi?.
Toata viata mea am cautat ceva, am incercat sa gasesc niste raspunsuri, sa gasesc reteta fericirii. Am fost mereu intr-o cautare continua, fara un rezultat insa. Nu m-am bucurat de prezent asa cum ar fi trebuit pentru ca eram prea ocupata cu cautarea fericirii.
Mi-am creat tot felul de modele pe care societatea si media mi le-a stabilit. Familia, prietenii, grupurile din care faceam parte si-au pus amprenta deasemenea asupra personalitatii mele. M-am trezit la un moment dat ca nu stiu daca ceea ce fac reprezinta de fapt cine sunt cu adevarat si ceea ce imi doresc sa fac.
Mi-a dat seama ca imi lipseste increderea in mine, apoi mi-am dat seama ca nu ma iubeam suficient, si cel mai trist ca fac exact ceea ce nu imi place si continui sa atrag in viata mea aceste lucruri.
Simt ca m-am trezit dupa un somn de 20 ani in care in loc sa ma ascult pe mine si sa fructific fiecare clipa a vietii mele facand ceea ce sufletul meu are nevoie, am facut ceea ce am vazut la televizor, ceea ce parea a reprezenta imaginea fericirii la altii.
Primul pas pe care vreau sa il fac este sa ma intorc inspre interiorul sufletului meu, si sa ma redescopar asa cum sunt eu. Sa-mi descopar pasiunile si mai ales sa-mi descopar vocatia si misiunea.
Nu vreau sa ma mai trezesc dimineata sa ma duc la serviciu, fara nici un chef, asteptand sa treaca ziua si sa ajung acasa, fara pasiune , doar pentru ca TREBUIE . Traim intr-o stare de amorteala, si mergem unde ne duce ziua de
Uneori lipsa de curaj, comoditatea, limitarile ma retin in acelasi loc, pe care nu-l agreez , unde trebuie sa zambesc fortat si sa-i multumesc pe toti in afara de mine.
Recunosc, sunt o visatoare (mereu am fost) si stiu ca toti putem ajunge sa traim in armonie cu noi si cu ceilalti, si putem avea tot ceea ce ne dorim. Important este sa CREZI. Sunt atatea exemple ca se poate.
Daca nimeni nu ar fi visat nu am fi ajuns unde suntem astazi la nivel de evolutie. Imaginatia se transforma in actiune si actiunea se transforma in fapte concrete.
Chiar astazi am vazut un documentar pe Discovery ca in urmatorii ani vom conduce in loc de masini, avioane. Vom avea parcate in garaj avioane. Vom zbura spre birou, spre mall, si oriunde in lume. Interesant nu? Lumea se dezvolta si evolueaza in acest ritm pentru ca exista oameni care viseaza, care cred in visul lor si apoi lupta sa isi indeplineasca visul.
Visul inseamna mai mult decat iti poti imagina si descoperirea scopului si misiunii tale in viata reprezinta o realizare uimitoare.
Daca te aflii acum undeva, si duci o viata pe care altii au hotarat-o pentru tine, daca traiesti de azi pe
Asa cum spunea Ford: Daca tu crezi ca poti, ai dreptate
Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate.
PS: Tu ti-ai descoperit misiunea? Mi-ar placea sa imi povestesti.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu