marți, 30 martie 2010
Am mutat blogul la urmatoarea adresa: http://femeiadesucces.ro
Am mutat blogul pe http://FemeiaDeSucces.ro
Te astept cu mare drag.
Deja am postat multe articole noi si utile pentru inspiratia ta zilnica.
Theona
miercuri, 3 februarie 2010
Iata un exemplu ca se poate!
Pentru fiecare functioneaza altceva, in functie de situatia in care se afla, in functie de ceea ce vrea sa obtina, in functie de personalitate, de valori etc.
Pentru mine, de exemplu, functioneaza foarte bine exemplele reale. Vreau sa mi se arate ca se poate si daca a mai reusit cineva inseamna ca exista toate sansele sa reusesc si eu. Sigur ca in viitor sper sa trec si de acest nivel si sa nu mai am nevoie de exemple. Sa cred in visul meu chiar daca acela pare imposibil de realizat.
Dar pana atunci sa revenim la puterea exemplului. Cum citeam eu diverse articole pe internet ajung la un interviu a lui Alice Nastase despre care nu stiam foarte multe. Poate doar ca e redactor sef la una din revistele lunare pentru femei. Am scanat rapid textul ai tocmai cand ma pregateam sa inchid fereastra mi-a atras atentia mesajul de final:
“Ce mesaj ai dori sa le transmiţi cititoarelor noastre?
- Le-aş ruga să se întrebe, onest, dacă sunt fericite. Şi dacă nu sunt, să îşi schimbe viaţa. Pentru că nu trăim decât o singură dată.”
Sursa: http://octavian.intercer.org/
Atunci mi-am zis “Clar! E de-a noastra!”
Recunosc ca mi-a trezit interesul si am citit tot interviul pe nerasuflate. Este exact ceea ce aveam nevoie. Am auzit multe povesti de success, povesti incredibile, dar parca voiam si ceva de pe plaiurile noastre mioritice, ca de povestile motivationale tipic americane am auzit cu toti….voiam ceva care sa se muleze cu mine o femeie de succes care a avut si coborasuri in viata dar care nu s-a complacut in situatie si a vrut mai mult de la viata ei...
Iata cateva fragmente:
- Cum a început “Tango”?
- „Tango” a început nu dintr-o ambiţie, ci dintr-o disperare. Patronii mei de la „Tabu” m-au dat afară când n-au mai avut nevoie de mine şi când au constatat că sunt prea nesupusă pentru gustul lor. M-am trezit şomeră, cu un copil de trei ani şi cu unul de zece luni. Mariajul meu nu prea mai mergea. Eram nefericită şi am simţit nevoia să fac ceva care să schimbe totul, un gest nebunesc. O revistă care să nu semene cu nimic. O revistă despre dragoste, în toate formele ei.
- De ce acest nume, ce poveste ascunde?
- „Tango” este o poveste de dragoste, este simbolul cuplului - pentru că dragostea e un miracol în doi.
- Cui se adresează revista “Tango”, pentru cine a fost creată?
- „Tango” a fost creată pentru femei ca mine, care au curajul să îşi revendice dreptul la iubire, dreptul la sensibilitate, la forţă şi la slăbiciune, deopotrivă. Pentru femei culte, oneste, curajoase.
Eşti redactor-şef al revistei „Tango” din 2005. Care a fost cea mai mare schimbare pe care ai remarcat-o în aceşti patru ani care au trecut, din 2005 până acum, în ceea ce priveşte rolul femeii în societate?
- Lucrez încă din 2002 la o revistă pentru femei, deci sunt destul de conectată la problemele femeii în societatea românească. Dar aş minţi să spun că rolul femeii s-a schimbat în ultimii şapte ani. Femeile din România încă se luptă cu mentalităţi păguboase, cu marginalizări, cu misoginism, femeile din România mai caută încă soţi cu bani şi putere, femeile din România stau încă la coadă pentru drepturi egale cu bărbaţii în politică sau în afaceri. Sau în presă, unde bărbaţii fac legea, patronii sunt bărbaţi, bogătaşii sunt bărbaţi...
- Ce face exact, redactorul-şef al unei reviste pentru femei?
- La revista mea, redactorul-şef face de toate. Scrie, corectează, are întâlniri, face interviuri, face planuri, face afaceri de presă, face PR, face publicitate. Dar asta pentru că suntem o revistă independentă, iar munca mea e mai grea ca a unui omolog care lucrează într-un trust. „Tango” e revista mea şi e singura revistă puternică şi cunoscută care nu s-a afiliat unui trust. Ne e greu, dar suntem unici. Şi liberi să scriem ce vrem şi să muncim până la epuizare...
Care este cea mai mare răsplată a muncii tale?
- Cititorii mei. Am oameni care mă iubesc cu adevărat, care ar veni, dacă i-aş chema. Blogul meu, alice.revistatango.ro, e o dovadă năucitoare că oamenii mă citesc şi se identifică valorilor promovate de revista mea.
- Care este viziunea ta pentru revista pe care o conduci?
- Viziunea mea pentru revistă este viziunea mea de viaţă. Cred în dragoste, în autenticitate, în onoare. Cred în dreptul la fericire.
- Ai o rubrică preferată în revista „Tango”?
- „Tango” e tot un copil al meu. O iubesc în întregime, îi îngrijesc fiecare părticică şi o gândesc cu grijă. Nu am rubrici preferate şi mă străduiesc să nu am rubrici mai bune şi altele mai proaste.
Sursa: http://octavian.intercer.org/
Iata toate ingredientele de care aveam nevoie ca sa o transform in model, intr-un exemplu de viata:
- a pornit de jos, a avut si ea mult, foarte multe momente grele;
- a stiut sa spuna STOP si a avut puterea sa o ia de la capat pe un al drum atat in cariera cat si in dragoste si astfel a primit o viata noua, implinita si fericita
- a avut un vis, a crezut in el si a luptat pentru a-l obtine;
- a pus multa pasiune, incredere si daruire in visul ei si mai ales multa munca si astfel a devenit realitate;
- nu s-a complacut intr-o situatie de teama de a nu esua sau ca sa nu “o vorbeasca lumea de rau”. De ce? Pentru ca si ea crede in dreptul la fericire.
- Are 3 copiii si numai pentru asta o consider de 3 ori femeie (mai ales ca a ales calea naturala de a-I aduce pe lume)
- A stiut sa imbine cariera cu pasiunea cu familia si cu dragostea. Si zice ea ca a gasit reteta fericirii.
Pentru toate acestea si alte cateva ma declar o admiratoare a doamnei Alice Nastase!
Iata un articol care mie mi-a placut foarte mult si al carei autoare este:
http://alice.revistatango.ro/2009/07/dreptul-la-fericire/
Inchei cu inca un citat:
"Esti fericit/fericita? Dacă nu esti, fa ceva si schimba-ti viaţa. Pentru că nu trăim decât o singură dată."
O viata implinita iti doresc,
Theona
marți, 2 februarie 2010
Cum sa te descoperi. Calatorie spre interior. Pasul 3
luni, 1 februarie 2010
Cum sa te descoperi. Calatorie spre interior. Pasul 2
Iti doresc multa inspiratie,
Theona
luni, 25 ianuarie 2010
Impreuna pentru o lume mai buna!
Impreuna pentru o lume mai buna. Acesta este si visul meu.
Si nu numai al meu. Priveste:
Daca si tu simti la fel, urmeaza-ma!
O zi minunata,
Theona
Cum sa te descoperi? Calatorie spre interior. Pasul 1
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Meditatie la viata mea!
Sunt intr-un moment mai delicat al vietii mele. Spun ca e mai delicat in comparatie cu experientele prin care am trecut pana la aceasta varsta. Unii spun ca am fost “rasfatata”. Eu zic ca pur si simplu parintii au incercat sa ma fereasca cat au putut de mult de greutatile vietii si au vrut sa imi ofere o copilarie frumoasa si o viata usoara.
Ceea ce dupa parerea mea este ceva normal. Cu siguranta si eu voi proceda la fel. Voi face tot ce imi va sta in putinta sa ii ofer tot ceea ce e mai bun copilului meu insa voi incerca sa il fac sa inteleaga faptul ca trebuie sa lupte, sa munceasca si sa perseverze pentru ceea ce isi doreste si ca lucrurile cu adevarat valoroase se obtin cu efort.
De aceea oricat de greu mi-ar fi, nu ma voi da batuta, nu ma voi multumi cu putin si ii voi oferi o viata frumoasa.
Cred ca nimic nu e intamplator. Poate ca viata vrea sa imi dea o lectie, din experientele prin care trec voi avea de invatat multe, ma vor face mai puternica. Cu siguranta inainte de acest an nu eram matura deloc si acum procesul de maturizare a fost grabit. Imi amintesc ca pana si in basme personajul principal trecea prin niste probe (drumul initiatic) pentru ca in final sa fie pregatit sa primeasca "IMPARATIA, FATA DE IMPARAT si FERICIREA". (stiu, stiu...ala era doar un basm)
Prefer sa gandesc in acest fel decat sa incep sa imi plang de mila, sa ma lamentez si sa ma consider ghinionista. La urma urmei traiesti "astazi" ceea ce ti-ai pregatit "ieri" si fie ca vrem sau nu sa acceptam noi suntem raspunzatori de ceea ce ni se intampla. Noi nu SOARTA, nu X, nu Y, nu nu nu....
Asta este. What is done is gone…important este sa invat din greseli si sa gasesc o rezolvare situatiei in care ma aflu. Este momentul sa devin inependenta, sa nu ma mai bazez pe nimeni. Sa invat sa ma descurc singura. Trebuie sa fiu un model pentru copilul meu. Sa pot sa ii ofer o educatie buna, sa ii ofer o viata frumoasa si conditii bune pentru a se dezvolta frumos. Dar mai ales o mamica de care sa fie mandru.
Daca eu voi fi implinita si fericita si impacata cu mine si el va fi. In interiorul meu am toate resursele necesare pentru a obtine tot ce imi doresc. Trebuie doar sa cred, sa stiu ce caut, sa le caut, si sa le gasesc.
Daca iti doresti ceva cu adevarat, cu toata puterea, cu toata fiinta si daca vei actiona in acest sens, vei obtine.
Sunt increzatoare ca viata mi-a pregatit o surpriza placuta. Universul vrea ca eu sa fiu fericita si sa am tot ce imi doresc.
Din acest moment nu voi mai lasa nici un gand negativ sa ma copleseasca si sa ma opreasca din drum. Nu voi lasa pe nimeni sa ma traga in jos. In viata mea voi lasa sa intre doar persoanele care merita cu adevarat, care rezoneaza cu mine si cu principiile mele.
Nu mai vreau persoane false, negative, delasatoare, crude, egoiste, superficiale etc. Am auzit pareri de genul: “pentru a face bani trebuie sa calci peste cadavre, sa nu iti pese de nimeni decat de tine” Chiar nu cred ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai toate aceste “atuuri”.
Si chiar daca asa ar fi eu nu pot sa fiu asa, nu as putea pune capul pe perna noaptea stiind ca poate am facut pe cineva voit sa sufere sau ca actiunile mele ar putea afecta viata altor persoane. Cu atat mai mult sa ma bucur de niste lucruri materiale pe care nu le merit.
CRED intr-o lume mai buna, sunt convinsa ca mai sunt inca multi oameni corecti si sufletisti pe lumea asta. Si sper inca in faptul ca multi dintre cei care nu mai sunt asa se vor indrepta si vor reveni pe calea cea buna.
Dar pana sa devina toata lumea asa eu imi voi crea lumea mea mai buna si mai frumoasa. Pentru mine si pentru copilasul meu. Ma voi lasa inconjurata de astfel de persoane si cu restul voi incerca sa intru cat mai putin in contact.
Urmeaza-ma si tu!
Theona
Oare chiar suntem o generatie pierduta?
vineri, 22 ianuarie 2010
Stop! Enjoy your life!
Cu siguranta iti va da de gandit si te va face sa reflectezi inca o data asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata.
marți, 19 ianuarie 2010
Si tu esti capabila de lucruri marete!
Inainte mi se intampla des sa fiu trista, frustrata si deprimata. Mereu am fost o fire foarte sensibila. Poate din cauza ca nu aveam suficienta incredre in mine. Iar atunci cand iti lipseste incredrea in tine simti ca toata lumea te ataca, ca nimeni nu te intelege, ca esti o victima.
Plangeam des si cand plangeam parca gaseam tot mai multe motive pentru care sa plang. Mi se parea ca sunt cea mai nefeicita fiinta de pe pamant. Si pentru ca asta gandeam in marea majoritate a timpului, asta devenisem.
Gaseam mereu un vinovat pentru ceea ce mi se intampla. Mereu aveam o scuza.
Mi-am dat seama ca oricat ar gresi altcineva fata de tine, tot tu esti vinovat pentru situatia in care te afli. Poate ca l-ai determinat chiar tu sa se poarte asa cu tine, poate ca i-ai permis chiar tu sa se poarte in acest fel cu tine. O data, de doua ori si apoi te-ai trezit ca nu iti mai convine. Sau poate ca ce e corect pentru tine nu e corect pentru toata lumea. E doar o chestiune de alegeri. Nu iti convine, mergi mai departe.
Ai doua posibilitati: ori inveti sa traiesti cu acea persoana si inveti sa il accepti si sa il iubesti asa cum este ori treci mai departe si fiecare isi vede de viata lui. Altfel iti vei distruge si tie viata si lui. Trebuie sa fii ferma. Daca nu esti hotarata o vei lua de la capat si vei transmite in continuare acelasi mesaj: “chiar daca se supara un pic pana la urma ma iarta”.
nu e destul sa vrei, trebuie sa si faci" (Goethe)
Cunoaste-te pe tine, descopera-ti EUL, creaza-ti valorile, stabileste-ti niste obiective, defineste-ti visurile si lupta pentru ele. Important este sa stii foarte bine ceea ce vrei, apoi sa lupti si sa perseverzi pentru a-ti implini visele.
Apoi nu te mai abate din drum. Nu face prea multe compromisuri, nu uita ce anume ti-ai propus, nu inceta sa o iei de la capat, iar si iar pana iti vezi visul transformat in REALITATE.
Nu e usor. Cine a zis ca e usor? Nimic din ce merita a fi castigat nu se lasa usor. Lupta cu toata puterea.
Cheia succestului=VIS+ACTIUNE+PERSEVERENTA+....+PERSEVERENTA
Nimic nu poate egala perseverenta. Nici talentul, nici geniul, nici educatia. Cate talente nu s-au pierdut din cauza lipsei de perseverenta? Din cauza lenei sau a fricii?
Probabil ca s-au nascut multe genii de care nu a auzit nimeni. De ce? Pentru ca nu au perseverat pentru a scoate la iveala acel geniu.
De unde stii ca nu ai un talent ascuns chiar tu? Si tu esti capabila de lucruri marete! In fiecare dintre noi se ascunde o forta incredibila si fiecare avem un har; important este sa le scoatem la iveala.
Elimina scuzele si orice mecanism de aparare, imbraca-te cu mult curaj si indrazneala si iesi la lupta. Ti-e teama? Atunci iesi si infrunta-ti teama.
Ce e mai putin durereros? Sa traiesti cu frica in san o viata? Sau sa traiesti viata temandu-te? Toti se tem la un moment dat. Fiecare se teme de necunoscut. Dar diferenta dintre cei care raman in urma si cei care obtin succesul este modul in care gestioneaza aceasta teama.
Nu te amagi cu replica de genul: “sunt multumita cu ce am. Altii saracii nu au nici atat.” Stii ce cred eu? Ca ti-e teama! E greu sa iesi din zona ta de confort, e greu sa lupti sa iti doresti mai mult si de aceea preferi sa te multumesti cu atat. Problema ta. Nu poti ajuta un om care nu vrea sa fie ajutat. Nu vei primi decat ceea ce ceri si ce iti doresti. In acest caz: NIMIC!
Oricat vei avea trebuie mereu sa iti doresti sa progresezi, sa evoluezi, sa obtii mai mult. Tot timpul va trebui sa iesi din zona de confort, sa depasesti niste obstacole, sa infrunti niste greutati, sa ai niste esecuri pentru ca in final sa obttii succesul. Este un process continuu. Si cu timpul va incepe sa iti placa aceasta lupta continua. Nu vei mai considera ca e o lupta. O vei privi ca pe o provocare. Si vei deveni dependenta de success si de tot ce implica el.
De ce crezi ca exista atatia multimilionari care aleg sa munceasca in continuare si nu pot renunta la ceea ce fac desi au atat de multi bani incat ar putea trai linistiti si in lux pana la adanci batraneti si ei si copiii lor si copiii copiilor lor??
Pentru ca sunt pasionati de ceea ce fac si pentru ca gustul succesului este mai dulce decat orice alta bogatie.
Adevarata bogatie este in tine. Pentru asta trebuie sa lupti. Pentru implinirea de sine.
Drumul spre viata mult visata incepe chiar acum
Vad oameni in jurul meu nemultumiti complet de viata lor, ratacind prin viata, asteptand un miracol, o schimbare. Isi pun speranta in Dumnezeu, intr-un nou destin, asteapta un salvator care sa vina sa ii traga la mal, la lumina.
Iti doresti o casa mai frumoasa? Mai mare? Mai ordonata? Mai organizata? Un loc in care sa te simti mai confortabil? Un loc care sa te inspire? Un loc linistit si calduros in are sa te simti “acasa”?
Eu DA!
Vrei in jurul tau mai multe persoane cu care sa interactionezi mai bine? Care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine? Care sa te sustina si sa te ajute in ceea ce faci?
Eu DA!
Iti doresti un alt loc de munca? In care sa faci ceea ce iti doresti si sa poti evolua?
Sau poate vrei sa iti dezvolti propria ta afacere? Sa imbini utilul cu placutul? Sa faci ceea ce iti place?
Eu DA!
Vrei mai multa dragoste si armonie in viata ta?
Iti doresti un partener de viata care sa te inteleaga si sa te sustina? Sa te iubeasca si sa te faca sa te simti implinita?
Eu DA!
Ai vrea sa ai mai mult timp pentru hobbyurile tale? Ti-ai dori m
ai mult timp pentru tine?
Eu DA!
Vrei sa iti cumperi o masina si sa iti iei carnetul de conducere? Sau poate vrei sa iti schimbi masina?
Vrei sa iti schimbi stilul de viata, sa traiesti mai sanatos, sa calatoresti mai mult si sa te bucuri de toate frumusetile acestei lumi?
Eu DA!
De ce sa nu facem ceva pentru a avea viata pe care ne-o dorim in loc sa ne plangem si sa tanjim dupa ceea ce nu avem?
De ce sa nu incepem chiar acum sa schimbam ceea ce ne nemultumeste cu lucruri care ne fac sa ne simtim bine?
Tu nu iti doresti mai mult de la viata ta?
Eu DA!
De ce atata lipsa de curaj?
De unde atata teama de nou?
Ce avem de pierdut?
Gandeste-te numai la ce pierzi si ratezi daca continui sa te complaci.
Avem o singura viata! Si fiecare zi din viata noastra poate fi o binecuvantare si un dar sau din contra poate fi o permanenta nemultumire.
De ce sa ajungem sa regretam ca nu am incerat sa facem ceva atunci cand trebuia facut?
Tu chiar crezi ca e altcineva de vina pentru ceea ce ti se intampla? Tu
chiar vrei sa te amagesti cu expresii de genul “nu am avut noroc!” sau “asta mi-a fost sortit!”. De ce vrei sa te lasi in mana destinului fara ca tu sa contribui la directia lui?
Hai sa facem ceva! Acum este momentul pentru schimbare! Si schimbarea trebuie sa inceapa cu tine! Deci calatoria incepe cu tine, cu trairile tale, cu ceea ce simti tu in adancul tau si se continua cu restul…
Eu mi-am facut o lista, un caiet de vise in care scriu cum as dori sa fie viata mea. In care completez zilnic cu ce vreau sa realizez, ce vreau sa schimb la mine.
Numai urmandu-ti visele vei putea fi tu insati si te vei simti implinita.
Acesta este un prim pas. Te provoc si pe tine sa faci acelasi lucru.
Poate ca ai auzit de prea multe ori de aceasta lista de obiective.
Mai ales la inceputul anului auzim de “Planuri pentru urmatorul an”.
Poate ca ti se pare banal si de asta nu te-ai apucat niciodata sa faci o astfel de lista. Dar te asigur ca pe cat suna de simplu si banal pe atat este de important sa ai niste teluri bine definite. Sa iti stabilesti o directie spre care te indrepti. Nu trebuie sa iti fie teama ca nu vei reusi sa le inteplinesti pe toate pana la deadlineul stabilit.
Aici este un alt model in care puteti sa va asterneti visurile pe hartie. Cu cat mai explicit cu atat mai bine.
Important este ca vei fi mai aproape de viata
pe care ti-o doresti cu fiecare pas pe care il vei face, cu fiecare actiune pe care o vei intreprinde. Altfel vei fi ca o frunza purtata de vand, te vei lasa purtata de val, de societate, de problemele cotidiene si vei ignora faptul ca nu asta este viata la care ai visat. Si cand te vei trezi va fi prea tarziu.
Si pentru ca totul sa fie mai usor si sa ai o motivatie mai puternica, te provoc sa imi trimiti lista ta de planuri si ti-o voi trimite si eu pe a mea. Astfel ne vom putea sustine reciproc si te voi ambitiona, te voi ajuta ca visele tale sa devina, unul cate unul, REALITATE.
Adresa la care imi poti trimite lista este:
femeiadesucces@gmail.com
Theona
luni, 18 ianuarie 2010
M-am intors din vacanta cu bateriile incarcate
Am revenit din vacanta cu bateriile incarcate si cu ganduri noi. Am avut timp sa meditez si sa imi pun un pic gandurile in ordine. Poate ca si peisajul sublim m-a inspirat si faptul ca eram mai relaxata acolo. Acolo sus, la aproape 3000m altitudine, eram deasupra tuturor (la propriu).
Ma bucur ca in aceasta vacanta am reusit sa imi inving teama de a schia. Incercasem cand eram mai mica si mi-am luxat piciorul si de atunci nu am mai incercat pentru ca imi era teama. Recunosc ca nu a fost usor. Si ca la inceput eram foarte timita.
Daca simteam ca iau un pic de viteza ma aruncam singura in zapada. Am cazut de cel putin 300 de ori in mai putin de o saptamana, dar am avut puterea sa ma ridic de fiecare data si sa o iau de la capat. Cu fiecare cazatura faceam progrese si probabil ca nici nu puteam invata altfel. Am gasit forta si energia necesara sa continui pentru ca dorinta de a invata sa schiez era foarte mare.
Din aceasta experienta am invatat ca nu trebuie sa ma dau batuta si ca trebuie sa o iau de la capat ori de cate ori este nevoie pentru a-mi atinge scopul. Secretul consta in ACTIUNE si PERSEVERENTA.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Eu imi amintesc foarte bine ca aproape orice musafir venea la noi in vizita, dupa ce ma ciupea bine de falci aproape de fiecare data spuneau: “vaaai…ce fetita draguta! Ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?”
Imi amintesc ca raspunsul la aceasta intrebarea diferea de la an la an.
Pe la 2-3 anisori spuneam ca vreau sa fiu “INALTA”. “Cand o sa ma fac mare vreau sa ma fac inalta.” Hahah..si acum ma amuz cand imi amintesc. Si probabil luam si audienta prin surprindere.
Apoi, pe la 6 ani dupa cativa ani de gimnastica visam sa ajung o a doua Nadia Comaneci. Din pacate pe la 7-8 ani am renuntat la gimnastica, deoarece parintii au considerat ca scoala e mai importanta. Si chiar eram talentata. Luasem cateva premii.
Dupa o vizita la coafor stiu ca am ramas foarte impresionata de transformarile ce aveau loc acolo si imi doream sa devin coafeza, spre disperarea mamei mele. Care nici nu voia sa auda.
Am mai avut cateva vise de genul: instructor de aerobic, instructor de dans. (pentru ca imi place muzica si adoooorrr sa dansez).
In liceu m-am indragostit de psihologie si eram hotarata sa urmez facultatea de psihologie, desi eram la o clasa de matematica-informatica. Tot atunci am inceput sa citesc tot felul de carti si articole de dezvoltare personala. Asa ca ma pasiona din ce in ce mai tare acest domeniu. Insa toata lumea care ma auzea ca vreau sa dau la facultatea de psihologie imi spunea ca nu am nici un viitor si ca e pacat sa nu dau la o facultate mai buna.
Asa ca am urmat “turma” si am facut ASE-ul. Pana si eu ajunsesem sa cred ca asta e alegerea cea mai buna, pentru ca acolo se duceau majoritatea colegilor mei. Nu m-a atras absolute deloc aceasta facultate, pur si simplu nu ma regaseam absolut deloc in ceea faceam la facultate. Drept urmare am avut niste rezultate medii, dar mai mult decat atat nu invatam nimic cu placere. M-am angajat in domeniu, dar la fel, mergeam la serviciu fara nici un pic de entuziasm. Si in tot acest timp tot incercam sa imi gasesc un job pe care sa il fac cu placere. Este important sa fii pasionat de ceea ce faci pentru ca altfel nu poti deveni foarte bun in ceea ce faci.
Am deschis acest subiect pentru ca vreau sa iti amintesti si tu ce anume iti doreai sa devii cand erai mica. Vei descoperi astfel pasiunile tale inainte ca societatea si media sa isi puna serios ampreunta asupra ta si sa te faca sa iti doresti ceva pentru ca e la moda, sau pentru ca aduce bani sau ca asa te-a sfatuit X sau Y.
Asculta-ti vocea interioara, asculta-ti intuitia care cu siguranta ti-a dat de multe ori semnale, dar pe care le-ai ignorat. Urmeaza-ti visul si fa ceea ce ti-ai dorit. Secretul pentru a face performanta este pasiunea si daruriea. Bineinteles si multa munca si perseverenta. Dar cu pasiunea munca devine mai usoara.
Asa ca daca nu te afli printe norocoasele care deja fac ceea ce le place si ceea ce si-au dorit mereu, atunci poate ca ar fi momentul sa faci acest exercitiu.
Spor!
marți, 5 ianuarie 2010
SUPERFEMEIA zilelor noastre
Recent m-am intalnit cu o prietena la o cafea cu care nu mai reusisem sa ma intalnesc de ceva timp. De cand are o relatie serioasa nu prea o mai pot scoate din casa. Nu trecuse nici o ora si cand discutia devenise mai interesanta o vad ca se uita la ceas si se scuza:
“Scumpo, imi pare sincer rau dar trebuie sa ajung acasa, ca vine al meu si iar ma cearta ca a murit de foame pana am ajuns eu: singur nu-si pune de mancare! Nici nu stiu ce sa mai gatesc, ca nu mananca doua zile la rand aceeasi mancare si-i un mofturos! Aia nu-i place, aia nu mananca. Si in drum spre casa trebuie sa platesc si niste facturi si sa fac cumparaturile”
Ma conformez si inainte sa plece o intreb daca vrea sa mergem in weekend la o sesiune de shopping cum faceam pe vremuri. Imi spune ca sambata nu poate ca face curatenie, spala si calca.Iar duminica are de facut un proiect si trebuie si trebuie sa o duca pe mama lui cu masina undeva in afara orasului ca el este plecat cu baietii cu ATV-ul.
Nu mai spun nimic. O pup si ii urez spor la treaba. Poa
te ca unii ar spunde ca este de admirat. Cunosc mai multe relatii in care el crede ca-i suficient ca munceste pentru a aduce bani in casa. Desi si ea lucreaza si aduce bani. In unele cazuri poate chiar mai multi.
Suntem in 2010 si inca ne mai lovim de mentalitati demne de secolul trecut de genul: “ Locul femeii este la cratita” sau “Femeia este datoare sa faca tot ce tine de menajul casei, gatit copii”.
Pai de ce? Drumul pana la frigider este prea complicat pentru el sau poate ca nu stia ca s-a inventat cuptorul cu microunde in care isi poate incazi macar mancarea deja gatita? Sau poate tehnologia e prea mult pentru el, desi are ultimele fite in materie de gadgeturi. O alta motivatie a ei ar fi….este prea obosit saracutul…hahaha de la atata fotbal (privit la TV) sau de la luptele din Travian (un nou joc care a acaparat mintile si timpul barbatilor)?
Femeia anului 2010 are multe alte preocupari si responsabilitati pe cap in afara de casa. Ea e educata, emancipata, mereu la punct cu ultimile noutati, face cariera, trebuie sa fie mereu ingrijita si aranjata, sta si ea blocata in trafic, participa la evenimente sociale, are grija de copii, de sot si de casa. E adevarat ca trebuie sa mai lasi de la tine ca sa fie bine, ca nu-l gasesti poate din prima pe acela cu care sa te potrivesti perfect.
Inteleg ca vrem sa aratam ca suntem niste superfemei si ca putem sa le facem pe toate. Si cu siguranta daca ne straduim un pic, reusim.
Si totusi…de ce il mai avem pe el atunci?
Cred ca e important sa fie si el implicat in toate activitatile ce tin de casa si de copii. Iata cateva avantaje:
*Puteti sa va impartiti responsabilitatile, sa le faceti cu randul sau si mai bines a lucrati in echipa si astfel impuscati doi iepuri dintr-un foc: petreceti timp impreuna si terminate mai repede.
*Este important sa il pui si pe el la treaba daca vrei ca relatia sa functioneze pe termen lung in armonie Asa va vedea ca nu e usor deloc sa faci toate aceste lucruri care lui i se par “banale” ;
*Asa va observa ca exista mult mai multe lucruri de facut intr-o casa decat isi imagina;
*Te va aprecia si te va respecta mai mult (chiar daca la inceput va bombani), vei fi mai odihnita si mai binedispusa;
*Vei avea mai mult timp pentru tine si pasiunile tale.
Ai mai incercat asta si degeaba? Toate incercarile astea il lasa rece? Daca este asa, de ce esti tot acolo? De ce taci, renuntand la tine inca o data si inca o data, amarandu-te si amagindu-te ca
Se spune ca iubesti atat cat daruiesti. Daca din sens opus nu prea vine nimic, sigur vei ajunge si tu la vesnicul: ”Toata viata ti-am suportat rautatile!” spus amar dupa o viata de lipsa de intelegere, de ajutor sau de placere.
TREZIREA!!
duminică, 3 ianuarie 2010
Impreuna sa salvam feminitatea!
Trebuie sa fim mandre ca suntem femei. Chiar daca uneori este dificil sa fii femeie…e totusi atat de frumos. Inca de la inceputuri Dumnezeu a facut aceasta diferentiere intre sexe a creat Barbatul- pe Adam si Femeia- pe Eva. Fiecare cu atuurile si cu inzestrarile sale. De ce am vrea noi sa schimbam acest lucru acum?
Se poarta femeile dure, femeile vanator, adevarate amazoane, femeile atotputernice, independente. Este demodat sa te inrosesti pana in varful urechilor de placere sau de sfiiciune, sa ai gesturi neobisnuite prin delicatetea si simplitatea lor, sa vrei afectiune, sa ceri protectie unui barbat sau sa o accepti cand acesta ti-o ofera. Femeia secolului XXI nu isi mai permite sa aiba momente de slabiciune. De ce?
Cred ca s-a ajuns aici pentru ca femeile nu mai sunt tratate cum se cuvine de un barbat. Auzim tot mai des in ziua de azi de femei inselate, femei santajate, femei cu copii parasite de sot pentru alta cu 20 de ani mai tanara, femei tratate fara respect sau mai rau femei abuzate. Din aceasta cauza tot mai multe femei vor sa devina independente pe toate planurile pentru a nu fi nevoite sa treaca prin situatii de acest gen.
Chiar si in ziua de azi, femeile au de luptat din greu pentru a se face auzite si lupta din greu pentru a face cariera. Inca mai avem barbate care considera ca locul femeii este la cratita. Poate de aceea masculinitatea a devenit idealul societatii de astazi.
Cat de greu de atins a devenit feminitatea. Si cat de putine persoane (femei!!) mai viseaza la ea.
Cu toate acestea fac un apel catre voi, dragele mele femei. Putem fi puternice si independente dar si frumoase si feminine in acelasi timp. Avem clar un atu fata de barbati si e pacat sa nu profitam de el. Noi suntem reprezentantele sexului frumos. Chiar sunt convinsa ca nu exista femeie urata. Trebuie doar sa dam putin mai multa atentie acestui tot care il reprezinta femeia frumoasa din noi, din fiecare.
Femeia secolului XXI poate sa le aiba pe toate….si merita sa aiba tot ce isi doreste. Cariera, Familie, Dragoste, Succes
Fii desteapta si pune-ti in valoarea calitatile, dar mai ales Feminitatea!
2. Alege intotdeauna imbracamintea care iti vine bine si care te avantajeaza nu neaparat cea care este la moda. Eu prefer oricand o rochie. Sunt atatea modele de rochii sigur vei gasi si tu unul care sa iti placa si sa te avantajeze. O poți purta și vara cu sandale și iarna cu dresuri și cizme sau botine. Rochia merge perfect la orice ocazie atâta vreme cât este modelul potrivit. Este atat de comod si rapid sa te imbraci in rochie incat nu inteleg de ce nu am face-o. Daca nu purtam noi rochii atunci cine? Sustin campania: " Fii feminina, poarta rochie!"
3. Pantofii cu toc dupa parerea mea ar trebui sa fie un element nelipsit din tinuta unei femei (bineinteles cu mici exceptii). Un picior inalt si zvelt, pus in evidenta de un pantof rafinat, cu toc cui, nu va lasa indiferent niciun barbat. Te transformi in diva de pe podium. Pantofii cu toc subtiaza piciorul, iar silueta devine mai feminina si eleganta. Mai inalte, mai frumoase, mai sexy si trendy. Nu toate dintre noi ating 1,70, asa ca un pantof cu toc te face sa pari mai inalta, intr-o clipa. Starea de spirit se imbunatateste. Te simti frumoasa, te simti speciala, te simti mai feminina si mai fericita cu tine. Automat, capeti mai multa incredere in fortele proprii, curaj sa mergi mai departe.4. Aspect ingrijit si feminin. Parul: dupa parerea mea femeile sunt mai feminine si mai frumoase cu parul lung. (sunt si exceptii). Fiti atente si la acest aspect. Daca aveti parul tocit, nevopsit, sau nearanjat poate strica tot. Unghiile: manichiura trebuie sa fie mereu impecabila. Nu trebuie sa fie roase, nu foarte lungi sau cu oja sarita sau in culori tipatoare. Un alt aspect pe care eu il consider important si de care am vazut ca multe femei uita este: parul de pe corp. Multe dintre noi nu au norocul de o piele fina de la natura, insa exista foarte multe metode pentru eliminarea parului nedorit. Nu e nimic mai urat decat o femeie cu par pe maini sau cu mustata. Nu neglijati acest aspect.
5. Vocabularul. Nu poate fi nimic mai urat pentru o femeie decat un limbaj vulgar, strident sau nepotrivit. Este important de asemenea si tonul vocii pe care il folosesti.6. Misterul O femeie nu va spune niciodata tot ceea ce stie, tocmai pentru ca asta o face atat de frumoasa. Ea nu va fi o carte deschisa, va sti sa pastreaze ceva doar pentru cel care va sti cum sa o descopere asa cum merita.
9. Nu e asa ca e minunat sa fii femeie?
Bucura-te de fiecare clipa.
Astept pareri sa completam impreuna acest articol,
Theona
3 Povesti ale unor femei celebre care te pot inspira
Desi fiecare poveste, fie ca e a unei femei celebre sau nu, are morala ei si din toate avem cate ceva de invatat, experientele dramatice ale femeilor celebre, care pozau la un moment dat in persoane extrem de puternice, sigure pe ele si fericite, au un impact mai mare asupra noastra, neintelegand cum de i se poate intampla asa ceva unei femei care parea sa aiba totul la picioarele ei si cautand sa observam cauzele si solutiile pe care astfel de persoane le-au gasit.
Depresiile si afectiunile psihice nu tin cont de fericire, de persoana sau de statut: ataca fara remuscare si se agata cu toata puterea de noi, insistand sa ne cotropeasca mintile. Uneori, ele biruie in fata noastra, alteori gasim in noi sau in in cei de langa noi resursele necesare evadarii din astfel de inchisori invizibile.
Fiecare dintre noi a avut macar un moment mai greu in viata. Important este sa gasim in noi puterea de a ne ridica si a merge mai departe. Sunt convinsa ca aceste povesti iti vor da putere sa o iei de la capat.
Elizabeth Gilbert - puterea cuvantului in "tratamentul" iubirii
Este autoarea unui bestseller intitulat "Mananca, roaga-te, iubeste", o poveste inspirata din experienta proprie, o aventura in cautarea linistii sufletesti dupa un intreg sir de deceptii si suferinte. Inca de la inceputul cartii, ea se descrie ca fiind " o femeie de cariera, trecuta de 30 de ani, abia iesita dintr-o casnicie ratata si dintr-un groaznic si interminabil divort, urmat de o aventura amoroasa incheiata cum nu se poate mai prost. Cascada asta de esecuri m-a transformat intr-o femeie vulnerabila, trista si cu vreo sapte mii de ani mai batrana." O descriere nu tocmai fericita a unei istorii de 30 de ani, o viata cazuta prada depresiei si inchistata intre "peretii" succesiunii de dezamagiri care au macinat bucata cu bucata sufletul ei. O tristete inimaginabila care nu putea sa treaca pe langa ea si oricat de puternica ar fi fost nu s-ar fi sustras amprentarii vietii.
Asa ca s-a hotarat sa abandoneze tot si sa plece timp de un an in regasirea propriei fiinte, a sufletului pierdut, astfel ca a pus punctul pe I, in trei locatii diferite, care intamplator sau nu incepeau cu aceeasi litera: Italia, India, si Indonezia. "Am vrut sa explorez si sa descopar arta placerii in Italia, arta devotamentului in India, iar in Indonezia, arta de a le echilibra pe primele doua". Un plan initial construit cu scopul de a se vindeca de criza emotionala si spirituala care a devastat-o, mai ales ca ea recunoaste ca a avut o tentativa de suicid. Astfel, pe parcursul acestui an, reuseste sa se lase fermecata de bucataria italieneasca si de viata boema de acolo, ingrasandu-se 12 kilograme, pe care ea le considera ca fiind "cele mai fericite 12 kilograme din viata ei"; in India se regaseste spiritual prin asceza (compusa din mai multe activitati: meditatie, trezire la 4 dimineata, frecat podele), iar in Indonezia, asa cum spuneam mai devreme, a incercat sa echilibreze cele doua componente: trupul cu sufletul intr-un tot numit fericire, loc in care isi gaseste marea dragoste.
Uneori puterea cuvantului este suficienta pentru a-ti reveni din depresie sau pentru a te trezi la realitate. Exact acest lucru o sa il redau si eu prin sfaturile si indicatiile, adevarurile si faptele pe care Richard, yoghin texan, i le-a insiruit intr-o repriza de texte menite de a scoate din sufletul ei dragostea pierduta, iubirea vietii ei, asa cum spunea chiar ea. "Mare branza te-ai indragostit. Tipul asta a atins ceva in inima ta, mai adanc decat ti-ai inchipuit tu ca se poate, te-ai fript, fatuco. Dragostea pe care ai simtit-o atunci la inceput a fost doar inceputul. Abia i-ai prins gustul. Ce-ai patit tu e doar o chestie dureroasa, dar limitata. Ai rabdare si ai sa vezi ca poti sa iubesti mai mult de atat. La naiba, tu ai puterea sa ajungi sa iubesti intr-o zi lumea intreaga. Asta-i destinul tau."
"Dar David era iubirea vietii mele", replica ea.
Yoghinul asculta cu atentie replica ei si pornit pe aceasta replica nu tocmai pe placul lui, ii ofera o oarecare explicatie a dragostei si sufletului-pereche cu rolul de a o mai demitiza un pic din cadrul idealist in care o situam noi mereu si de a o mai umaniza, a o supune greselii. Paragraful urmator vorbeste de la sine: "Lumea crede ca sufletul pereche este cineva cu care te potrivesti la fix, toti isi doresc sa fie asa.
Dar sufletul pereche este o oglinda, e ala care-ti arata toate chestiile care te trag inapoi, ala care-ti atrage atentia asupra ta insati, ca tu sa-ti poti schimba viata. Probabil ca un suflet pereche adevarat e cea mai importanta persoana care ti-e dat sa o intalnesti in viata, pentru ca-ti darama toate prejudecatile si te obliga sa te trezesti. Dar cand e vorba sa traiesti toata viata cu respectivul? Nu. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar in viata tocmai pentru ca noi sa ne putem descoepri alte fete ale propriei noastre persoane. Dupa care pleaca, si-i multumesc lui Dumnezeu ca se intampla asa.
Problema este ca nu poti sa te desprinzi de treaba asta. Scopul lui a fost sa te scuture din amorteala, sa te scoata din casnicia din care trebuia sa iesi, sa-ti ciufuleasca nitel orgoliul, sa-ti arate care-ti sunt limitarile si viciile, sa-ti rupa inima ca sa intre lumina inauntru, sa te faca sa ajungi atat de diperata si fara control, incat sa fii obligata sa-ti schimbi viata, dupa care sa o stearga... Problema e ca tu nu poti sa accepti ca a durat atat de putin... esti ca un catel la groapa de gunoi, lingi intr-una o conserva si speri sa te saturi. Si daca n-ai grija, conserva aia o sa ti se infiga in bot si n-are sa fie deloc bine de tine. Asa ca las-o balta."
Brooke Shields - suferinta de a nu trai sentimentul matern
Frumoasa si prietenoasa actrita americana imparte cu lumea intreaga povestea ei personala si tragedia prin care a trecut la nasterea primului ei copil. Pe principiul "viata bate filmul", fostul model american coboara de pe scena luminoasa si plina de blitzuri a podiumului, dar si din lumea filmului si cade prada nedreptatilor vietii reale si greutatilor ei, depresia suferita la nasterea primului ei copil, furandu-i bucuria primelor momente ale statutului de mama.
In primavara anului 2005, Shields se destainuie ziarelor si televiziunilor si povesteste cum a decurs lupta ei cu depresia postanatala, un adevarat razboi care a inclus atat depresie, cat si tentative de suicid, imposibilitatea de a raspunde nevoilor copilului ei. Boala s-a instalat pe fundamentul unui cumul de factori care au condus la aparitia ei: o nastere traumatica, moartea tatalui ei cu 3 saptamani inainte de nastere, stresul cauzat de procesul de fertilizare in vitro, un avort, o istorie familiala marcata de depresivi, precum si de hormonii si schimbarile din timpul sarcinii. Un "buchet" intreg de deceptii si tragedii care si-au gasit punctul culminant odata cu nasterea copilului. In acest stadiu, simpla psihoterapie era insuficienta, de aceea i-a fost recomandat un tratament medicamentos cu sedative (Paxil). "Intr-un fel ciudat, a fost destul de confortabil pentru mine atunci cand obstetricianul mi-a spus ca sentimentele si trairile mele, criza de disperare prin care treceam au fost strict legate de o mutatie biochimica din organismul meu."
Actrita sustine ca odata ce se admite faptul ca depresia postnatala este cu adevarat o problema serioasa si nu de neglijat sau lasata la voia intamplarii, atunci tratamentul devine o necesitate, care vine sa indeparteze o suferinta cumplita. Desi multi critica acest tip de tratament medicamentos in astfel de cazuri, din momentul in care constientizezi ca ai o astfel de problema, nu te intereseaza opinia sociala si nici criticile din partea multora, ci sanatatea ta si dorinta de a te bucura iar de familia ta.
Sub supravegherea atenta a unui doctor, spune Shields, am reusit sa opresc tratamentul medicamentos, fara de care nu as fi putut deveni parintele iubitor de astazi. A trecut cu bine peste acest hop din viata ei, si a simtit nevoia sa isi transpuna sentimentele si trairile pe care le-a experimentat in acea perioada intr-o carte intitulata "Down Came The Rain: My Journey Through Post-Partum Depression".
Mariah Carey - cand compromisul produce dezastru
Mariah Carey este o diva in adevaratul sens al cuvantului. O cantareata cu o voce inconfundabila; nimeni nu poate sa uite piesa Without You, care nu numai ca a facut inconjurul intregii lumi, dar care inca mai persista in mintea multora dintre noi, Mariah evidentiind prin aceasta piesa adevaratele ei calitati vocale, deloc de neglijat. Pe langa calitatea de artista de prestigiu, frumusetea si eleganta pe care le-a afisat intotdeauna, si pe care le "pastreaza" cu multa vointa chiar si la 39 de ani pe care ii are acum, ii ofera din plin statutul de diva. Dar nici divele nu sunt scutite de incercarile vietii, uneori celebritatea platind preturi scumpe in viata, printre care si sanatatea mentala.
Celebritatea, aparenta fericire, dar si inceputul sfarsitului avea sa apara in viata ei odata cu relatia amoroasa dintre ea si Tommy Mottola, cuplu care si-a oficializat relatia in anul 1993. Motolla a fost pentru ea rampa de lansare in lumea showbizului, cel care a creat din ea cea pe care o stim: o cantareata de renume international si o frumusete care sclipea in orice colt de pagina de ziar ai fi pus-o. Zvonurile care au circulat odata cu oficializarea relatiei au fost dintre cele mai diverse, putini fiind cei care credeau intr-o adevarata iubire intre cei doi, cele mai multe voci spunand ca a fost o relatie de convenienta. Cum fara foc nu iese fum, in 1997 cei doi s-au despartit, ior declaratia imediata a vedetei a fost socanta, avand in vedere imaginea publica a casatoriei era una pozitiva. Carey a sustinut ca despartirea de Mottola vine ca o usurare, ea simtindu-se in relatia cu el ca o prizoniera inlantuita.
Totusi, vedeta a ramas la casa de discuri a sotului ei, ceea ce avea sa fie punctul culminant al declinului emotional, mai ales dupa ce tatal ei decedase si dupa despartirea de Luis Miguel, urmatorul barbat din viata ei dupa despartirea de Mottola. Fostul sot al acesteia a continuat sa o impresarieze fara ca ea sa isi dea seama ca u vroia altceva decat sa ii distruga cariera, iar intr-un final chiar pe ea insasi. Toate actiunile pe care acesta le-a intreprins impotriva ei, precum si lungul sir de evenimente dezastruoase din viata persoanala, au determinat aparitia unei caderi emotionale puternice.
Salvarea si revenirea divei din acest cerc vicios a constituit-o ruptura definitiva de casa de discuri a lui Mottola, insa toata recuperarea a durat destul de mult timp, acum artista fiind iarasi in top cu piese explozive si apreciate de criticii de specialitate. Putem sa spunem ca Mariah Carey si-a facut-o oarecum cu mana ei, cum spune vorba din popor, casatorindu-se probabil dintr-un compromis care s-a dovedit a nu fi marele succes pe care-l astepta ci una dintre tragediile vietii ei.
Multiple sunt caile prin care ne putem vindeca de propriile noastre dureri, frici, temeri si probleme. Orice poate deveni leacul mult cautat: o floare, o "palma" de cuvinte menite sa ne trezeasca dintr-un vis urat sau pur si simplu familia, oamenii apropiati. Tratamentul necesar poate fi un lucru atat de mic, incat ai ramane surprinsa, important e sa gasim calea catre el. Uneori o descoperim rapid, alteori e nevoie de timp pentru a o afla. Dar reusim, cu resursele mici, dar puternice pe care le detinem ca fiinte umane, avem sanse mari sa ne vindecam uneori singuri....Eroinele noastre au reusit...ele nu sunt mai puternice ca tine, ci doar mai cunoscute; si tu poti reusi si ne poti impartasi victoria ta in lupta cu "tradarile" psihicului.